A fi ultras inseamna a urmari meciurile si a-ti trai sentimentele intr-un sector special, distinct de celelalte, care este cel mai plin si mai popular dintre toate: PELUZA.
A fi ultras inseamna a fi mai mult decat un simplu suporter, pentru ca acesta nu este in stare de atatea sacrificii si pentru ca acesta nu intelege patosul tau, care vine din adancul inimii.
A fi ultras inseamna a iubi enorm fotbalul si a-l intelege ca o metafora a vietii, cu victoriile obtinute in ultimul minut... cu egalarile nesperate, obtinute in inferioritate numerica... cu infrangerile acceptate cu capul sus.
A fi ultras inseamna a-ti incuraja in cel mai bun mod cu putinta echipa iubita si a fi mai bun decat adversarii tai din peluza opusa, indiferent de rezultat sau de conditiile meteorologice, indiferent ca esti pe propriul stadion sau la 2000 de kilometri de casa.
A fi ultras inseamna a iubi culorile clubului si a le purta cu tine mereu, urmandu-ti echipa pe teren propriu sau in deplasare... in nici un caz a sta acasa si a urmari echipa la televizor.
A fi ultras inseamna a continua sa canti dupa ce ai primit golul infrangerii, chiar daca o faci cu lacrimile in ochi si cu moartea in suflet.
A fi ultras inseamna a fi constient ca mesajele, cantecele si coregrafiile tale sunt parte integranta a fotbalului si ca ele imping echipa ta spre victorie.
A fi ultras inseamna a considera intregul tau club o adevarata uniune intre feuda, castelul medieval si toti locuitorii acestuia, in care fiecare trebuie sa-si apere cu orgoliu numele, culorile si istoria acestei uniuni.
A fi ultras inseamna a-ti respecta adversarii care merita acest lucru, dar in acelasi timp a pastra rivalitatile istorice. A fi ultras inseamna a nu intoarce si celalalt obraz, ci a reactiona intotdeauna la provocarile si insultele factiunilor adverse.
A fi ultras inseamna a lua atitudine, a atrage atentia asupra problemelor cu care se confrunta clubul favorit si a condamna orice actiune care ar fi impotriva lui, inseamna a contesta jucatorii care au jignit culorile clubului in trecut sau carora nu le pasa de viitorul echipei, ci joaca doar pentru bani.
A fi ultras inseamna a nu avea prea multe legaturi cu cei din conducerea societatii si a ramane autonomi in propriile alegeri, gandiri si manifestari.
Stadionul olimpic din Beijing ilustreaza ambitia Chinei de a impresiona lumea, din toate punctele de vedere.
Un singur lucru isi reproseaza organizatorii - nu pot termina la timp si acoperisul translucid care opreste razele ultraviolete. Proiectul “Bird’s Nest” a trecut in plan secund deschiderea pentru public a noului Wembley - cea mai scumpa arena din istorie!
Bird’s Nest este creatia unor arhitecti elvetieni care au lucrat sub consilierea unui artist chinez. Seamana cu un cuib de pasare : fatada se confunda cu elementele structurii de rezistenta (otel). Capacitatea stadionului e de 100.000 de spectatori si costa aproximativ 300 milioane de dolari.
In proiectul initial, arena era prevazuta cu un acoperis mobil, translucid, capabil sa filtreze razele ultraviolete. Insa organizatorii au renuntat la idee (din cauza costurilor prea ridicate), urmind sa reia proiectul dupa Jocurile Olimpice. Impresia estetica va fi una puternica si atunci cind este privit de departe, si atunci cind esti in apropiere.
S-a intimplat in ultima etapa din Polonia - in meciul dintre Odra si Wisla Plock, gazdele au cistigat cu 1-0 printr-un gol la care marcatorul (Czerkas) a avut o singura (dar esentiala!) contributie - a aparut la timp in calea unui fundas care a incercat o degajare "furioasa"...
Un dobitoc care a lovit cu lanţul un cameraman este subiectul săptămânii în presa sportivă. Operaţiunea “Găsiţi-l pe Tweety” s-a transformat în campania “Pedepsiţi-i pe toţi tuiţii din România!”. Anumiţi ultraşi suferă de un complex de superioritate şi chiar îi numesc, zeflemistic, pe ceilalţi suporteri “cetăţeni”. Pe aşa-zişii cetăţeni care-şi cunosc şi iubesc echipa şi autointitulaţii ultraşi care habar nu au ce se întâmplă pe un teren de fotbal îi despart ani buni de şcoală, de educaţie. Sunt destui “tuiţi”, care, deşi trecuţi de 20 de ani, abia au descoperit de un an şi ceva cele două fenomene: ultras şi fotbalul. În această ordine, pentru că, de fapt, i-a interesat doar primul şi nu au priceput niciunul. Ce se întâmplă însă cu adevăraţii ultraşi? Cei care îi privesc pe “cetăţeni” ca atare, cu îngăduinţă şi chiar recunoştinţă, fiindcă printre ei se regăsesc şi părinţii sau rudele care i-au luat de mână, i-au învăţat drumul stadionului şi le-au injectat treptat iubirea faţă de culorile echipei. Aceiaşi ultraşi care suportă nimicurile, falsurile de lângă ei din peluză, care se afişează ostentativ în faţa galeriei, pentru a culege o glorie închipuită. Şi tot ultraşii adevăraţi sunt cei care au încercat ceva pentru a propaga adevăratele valori ale fenomenului în care cred, care nu sunt nici pe departe unele nocive. Presa a greşit mult faţă de ei, nu a ajuns să-i înţeleagă şi să-i adopte, aşa cum s-a putut observa şi după deja celebrul “caz Tweety”, când a început o adevărată prigoană a ultraşilor de pretutindeni. Probabil, din cauza temerii că s-ar putea afla cândva în pielea cameramanului, ziariştii îi condamnă pe ultraşi şi îi bagă în aceeaşi oală cu tuiţii. Este adevărat şi că în România sunt foarte puţini care se ridică la pretenţiile noţiunii de ultras. Mulţi copii neghiobi care confundă stadionul cu discoteca, destui care spun “frăţică, mai facem şi noi un ban de pe urma clubului” şi mulţi care vin pentru că a fi ultras e sinonim cu a fi rebel. Mai devreme sau mai târziu, aceşti tuiţi apar şi dispar de pe stadioane. Când nu va mai fi un trend, când vor descoperi alte modalităţi de a înşela sau când li se va arăta poarta pe care au pătruns în arenă. Aşa cum nu e treaba presei să judece ceea ce nu înţelege cu adevărat, la fel e problema ultraşilor să se distingă, să-şi facă repede curăţenie în peluze. Altfel, acestea nu vor deveni altceva decât nişte ligheane îmbâcsite cu tuiţi.
Meci intre "piticii" Barcelonei si Espanol. Pentru ca un adversar era lovit, cei de la Espanol arunca mingea in afara terenului. La reluare, nu o mai primesc, iar Barcelona deschide scorul. Golul este validat, in pofida protestelor celor de la Espanol.
Dar cel mai nemultumit de situatia creata a fost antrenorul Barcei, iar el a gasit solutia...
Dupa meciul de fotbal FC Steaua - FC Dinamo 2 - 4, oficialii stelisti au facut un nou regulament si cer rejucarea meciului cu Dinamo.
Au spus ca acesta e meciul revansa si sigur il vor castiga. Totodata, se va pune in aplicare si noul regulament valabil pe terenul lor:
Pentru a exista un deplin echilibru in teren, noi vom juca 18 si vom avea dreptul la 6 schimbari.
Jucatorii nostri se vor echipa la fel ca adversarii, derutindu-i complet. Totodata, vom avea, din start justificari pentru pasele gresite date la adversar.
Atingerea mingii cu mina, capul sau piciorul de catre jucatorii echipei adverse va fi considerata hent si se va sanctiona ca atare.
Pentru noi nu va exista notiunea hent, iar mingea va fi prevazuta cu minere pentru a facilita driblingurile cu mina.
Portarul nostru va purta un echipament larg in care sa incapa si rezerva sa, astfel incit unul va apara o parte a portii, celalalt alta.
Portarul lor, pe tot timpul partidei, va apara intr-un picior, cu o mina la spate si legat la ochi.
Formatia noastra va juca studiatul sistem "care pe care", contacarindu-l pe al lor. "Baga-l pe fazan la mijloc".
Adversarilor nostri la trei goluri inscrise li se va marca un punct pe tabela de scor, noua nu se va socoti gol dupa fiecare doua auturi si doua faulturi realizate.
Fiecare gol marcat de adversarii nostri va fi sanctionat cu cartonas rosu, si se va solda cu eliminarea autorului din teren.
Daca va fi cazul, vom executa lovitura de 11 metri, de la 4 metri, iar portarul lor va apara stind in miini, in afara cadrului portii.
Arbitrul de centru va urmari cu atentie jocul, astfel incit, la trei pase consecutive legate de dversar va fluiera joc pasiv, acordindu-ne lovitura libera directa de la 16 metri.
Loviturile libere, directe sau indirecte, le vom executa fara zid, faza in care jucatorii de camp ai echipei adverse vor sta aliniati pe linia de centru a terenului, urmarind frumusetea fazei si strigind portarului lor diferite expresii de incurajare, dupa bunul lor plac.
In minutul 90, arbitrul principal ne acorda o lovitura de pedeapsa, pe care, pentru siguranta, o va executa tot el. Lovitura se va repeta pina va inscrie.
Consideram meciul deschis oricarui rezultat cu arbitraj corect, cu sanse egale de cistig, sa cistige cei mai buni !!
Minutul 1 - Steaua domina jocul si este la un pas de a inscrie
Minutul 6 - Cu un sut norocos Dinamo inscrie
Minutul 6-22 - Steaua domina dar din senin Dinamo inscrie din nou.
Minutul 22-33 - Steaua rateaza 10 de ocazii pe minut dar mingea nu intra in poarta
Minutul 33 - Nu stiu cum se face... dar Dinamo inscrie pentru a 3-a oara
Minutul 46 - Steaua inscrie iar jucatorii stelei se cearta cu arbitrul pt ca acesta nu a pus 2 goluri pentru aceasta actiune superba.
Minutul 49 - răţoi cu mintea tulbure de la multitudinea de oferte venita de la numeroase cluburi de top din lume gresete o pasa iar Niculescu nesimtit are tupeul sa inscrie pentru a 4 -a oara.
Minutul 49 - 95 Steaua este furata pe fata si nu este aplicata regula conform careia la 3 cornere primesti 1 penalty.
Minutul 95 - Super Gol pentru Steaua.
Minutul 96- Jucatorii Stelei il busculeaza pe arbitru deoarece a oprit meciul prea devreme.